1. Ce să fac dacă am niște emoții intense, agitație, iritare, nemulțumire sau furie? Cum procedez?
Hai să vedem, draga mea, ce simți în corp.
Poți să-mi descrii mai detaliat ce simți și unde anume simți?
Parcă se tot mișcă prin mine ceva, ca fiorii, ca niște săgeți sau încordări, în același loc (în piept, în ceafă, în spate) sau schimbătoare.
Ce pot să fac să scap de ele?
Poți să aplici o tehnică numită Catharsis, pe care uneori o faci fără să-ți dai seama, atunci când plângi sau ridici tonul. În felul acesta descarci corpul de tensiunea acumulată.
Dacă vrei, putem să încercăm împreună. Putem merge pe malul mării sau într-un loc mai retras și să învățăm să țipăm, să urlăm, să chiuim sau să facem fel și fel de zgomote. Să vedem cum este, cum se simte și ce efecte are asupra corpului.
Putem încerca și altfel: punem o muzică ritmică, care îți place, și începem să țopăim împreună minute bune. Nu contează cum ne mișcăm, contează să lăsăm corpul să facă ce simte. Oricum nu se uită nimeni, așa că putem să ne lăsăm în voia senzațiilor.
Mai există și alte posibilități de Catharsis, care înseamnă eliberarea și descărcarea tensiunilor acumulate din corp: scrisul și jurnalizarea, cântatul (în special la tobe, instrumente de percuție sau de suflat), mersul pe jos în natură ore bune, înotul și sauna, un duș rece alternativ cu altul fierbinte.
Toate metodele de Catharsis folosesc corpul fizic pentru a elimina încordarea și stagnările.
2. Ce să faci când cineva îți dă o replică răutăcioasă?
Ai mai multe posibilități. În primul rând, respiră adânc și nu răspunde imediat, chiar dacă agresiunea verbală te-a luat prin surprindere.
De multe ori este ca o invitație la un Joc: ripostezi și intri în joc, sau nu participi? Cel care îți trimite replica respectivă te testează să vadă dacă te prinde în jocul pe care vrea să-l inițieze. Respirația te va ajuta să te calmezi și să poți răspunde pe un ton neutru.
Ce poți să faci:
- Dacă este un comentariu subtil răutăcios, întreabă: „Ai vrut să…?”Exemple: „Ai vrut să mă faci să mă simt prost?”, „Ai vrut să sune ofensiv?”, „Ai vrut să sugerezi că…?”
Astfel, îl faci pe celălalt să clarifice ce a spus și să reflecteze asupra vorbelor sale.
- Dacă este un comentariu mai agresiv, verifică prin: „Se pare că…”Exemple: „Se pare că ai o zi mai dificilă”, „Se pare că ești mai supărat”, „Se pare că este și altceva în spatele cuvintelor tale.”
- Poți alege și tăcerea. Te uiți în ochii celui care a făcut comentariul și numeri în gând până la 4:
- Am auzit
- Am ascultat
- Am procesat
- Am decis că nu merită să-mi consum energia pentru a răspunde
Este foarte important să nu presupui nimic, ci să clarifici ce a dorit să spună celălalt. Și dacă nu dorești să interacționezi cu persoana, nu ești obligată. Tăcerea este adesea o mare economie de energie.
3. Ce să fac dacă izbucnesc în plâns într-o discuție aprinsă sau într-o situație dificilă (în clasă, la școală)?
Absolut nimic.
Nu ai de ce să-ți fie rușine de reacțiile naturale ale corpului la emoții și stres. Lacrimile sunt un semnal că sistemul parasimpatic, cel care se ocupă de relaxarea corpului, încearcă să reducă tensiunea acumulată. Fluidele corporale sunt normale și naturale.
Șterge discret ochii cu mâna sau cu o batistă și continuă să vorbești sau să acționezi.
Poți pune o etichetă neutră pe lacrimile tale: „sunt lacrimi de încordare, de nervozitate, de oboseală, de emoții” și atât. Le ștergi frumos și continui.
Nu îți vei cere scuze și nu te vei simți rușinată. Nu este niciun semn de slăbiciune, este doar un semnal al corpului că situația depășește puterea lui de a conține și „dă pe dinafară”.
Lacrimile sunt normale atunci când corpul are de eliberat tensiune și emoții.
4. Ce faci când altă persoană izbucnește în plâns?
În primul rând, nu te simți incomodată și nu pleca.
Faci același lucru ca atunci când tu plângi: păstrezi conexiunea, știind că persoana își eliberează emoțiile. Continuă să vorbești și, pe cât posibil, menține contactul vizual, pentru ca ea să simtă că ești alături.
Nu spui nimic, nu faci nimic. Dacă ai un șervețel, i-l oferi și conversația merge mai departe.
Poartă-te normal, ca și cum tot ce se întâmplă este natural.
5. Nu-mi place să vorbesc despre mine și ce se întâmplă, dar sufăr atât de mult. Ce să fac?
Draga mea fiică, te rog să-ți amintești acest sfat important: ceea ce spui, poți controla.
Când spui cu voce tare ce simți sau ce se întâmplă, când descrii în cuvinte o stare sau o senzație, ea încetează să mai fie ceva misterios și ascuns. Oricât de dificilă ar fi, devine cunoscută și o poți controla mai ușor.
Este important să înveți să nu mai spui „sunt tristă, sunt speriată, sunt agitată”, ci „simt tristețe, simt o stare de agitație, am o senzație de încordare”. Astfel te separi de trăire și o poți descrie mai bine.
Odată ce poți vedea emoția separat de tine, o poți procesa și comunica mai eficient, iar corpul nu mai adună tensiunea în interior. Acest proces se numește dez-identificare. Emoția este ca un val: apare, se intensifică și dispare.
Este important să dai un nume unei senzații neobișnuite din corp. Ea încetează să mai fie un mister doar al tău și devine ceva cunoscut, ce are o etichetă și pe care l-au mai trăit și alții.
Când cineva te întreabă „ce se întâmplă cu tine?” și spui „nu vreau să vorbesc despre asta”, refuzi cel mai important proces: verbalizarea emoțiilor. Cuvintele ne ajută să procesăm, să comunicăm și să ne conectăm cu ceilalți oameni.
