Povestea clasică spune că, odată ce se nasc copii, aceștia cresc în familie, cu mamă și tată.
Povestea modernă este însă alta: multe femei aleg să-și crească singure copiii. Pentru că pot.
Dacă odinioară căsătoria era considerată starea firească înainte de apariția copiilor, în prezent acest pas nu mai este obligatoriu. Copiii născuți în afara căsătoriei erau odată numiți „ilegitimi” sau „din flori” (ca și cum ar fi apărut din polenizare, nu dintr-un act sexual, fie el consimțit sau forțat).
Astăzi, există mii de copii care nu își cunosc tatăl sau sunt crescuți de bunici ori alte rude, pentru că părinții nu au resursele materiale necesare pentru a-i îngriji.
Prezentul înlătură poveștile clasice și scoate la lumină numeroase variante posibile.
În civilizația modernă întâlnim rar situații în care copilul este crescut de mamă și tată împreună, într-o familie cu o dinamică armonioasă, care rezistă în fața oboselii și suprasolicitării.
Astfel de cazuri au devenit excepții, nu regula jocului.
Cele mai multe își doresc să poarte o sarcină și să ofere energie și atenție unui copil. Există și femei care nu își doresc copii, iar dacă apare o sarcină, aleg să o oprească, simțind că nu este momentul potrivit.
Orice decizie este în regulă. Totul depinde de cantitatea de energie disponibilă și de viziunea personală asupra propriei vieți.
Rolurile pe care și le asumă o femeie în timpul creșterii copiilor:
- Medicale – asistentă medicală, medic de urgență, specialist ORL, oftalmolog, dermatolog, stomatolog, ortodont.
- Menținerea vederii și a tonusului ocular (link aici)
- Îngrijirea dentiției
- Intervenții de prim ajutor – trusă de urgență
- Alimentare – nutriționist, bucătar experimentat, educator în sănătate.
- Rețete în dieta de detoxifiere
- Principii de alimentație sănătoasă
- Psihologie – consilier, sprijin emoțional, comunicare binevoitoare.
- Economice – economist, responsabil cu bugetul familiei, gestionarea banilor și consiliere financiară.
- Program recomandat: Sănătatea relației cu banii (link aici)
- Divertisment și turism – organizator de sejururi, evenimente și activități recreative; „birou de informații” pentru petrecerea timpului liber în mod creativ și benefic pentru toți membrii familiei.
Cum reușește să le facă o femeie pe toate? Nevoia o învață. Nu are încotro, este pusă în situații dificile și este forțată să acționeze.
În limbajul modern, se numește „calificare la locul de muncă”.
Îți ofer, când ai timp să citești și să te pună pe gânduri, două citate preluate din blog-uri dedicate exact acestei perioade de creștere a copiilor:
Superwoman a murit. De epuizare, dar cu rimelul intact…
Ni s-a spus că putem fi orice: carieriste, mame, amante, gospodine, zeițe de fitness, terapeute de ocazie, șoferițe, banchere, bucătărese cu stea Michelin.
Și, între două task-uri și trei crize de nervi, să nu uităm să zâmbim larg și să mirosim a vanilie.
Să muncim 10 ore pe zi.
Să gătim sănătos.
Să facem sport.
Să ne epilăm.
Să creștem copii echilibrați emoțional.
Să întreținem relația de cuplu.
Să întreținem și apartamentul, și pielea de pe față.
Să fim pătrunse de "empowerment" în timp ce facem burnout.
Și, dacă obosim, ni se spune că nu suntem destul de "puternice". Dar cât de puternică să fii?!
Dar nu ne întreabă nimeni de ce am fost nevoite să fim Superwoman în primul rând.
Poate pentru că n-am avut cui să cerem ajutor.
Poate pentru că am crescut în case în care tatăl lipsea sau era doar o umbră de tată.
Poate pentru că, în lipsa sprijinului, am învățat să devenim piloni, ziduri, acoperișuri și podele.
Și, culmea, paradoxal, dacă ne dovedim prea Superwoman, ni se reproșează că suntem "prea independente", "prea dure", "prea masculine."
Când, de fapt, adevărul e altul:
Suntem prea obosite... Dar n-avem încotro. Altfel n-am supraviețui. Nici noi, nici copiii noștri. Nici familiile noastre. Nici șefii noștri. Nici creierii noștri n-ar rămâne întregi.
Dar suntem obosite chiar dacă nu se vede. Obosite să mai demonstrăm că putem.
Obosite să mai compensăm ce n-au fost alții în stare să fie.
Așa că nu, nu vreau să (mai) fiu Superwoman.
Vreau să fiu femeie.
Fără presiunea de a le ști pe toate, de a le duce pe toate, de a le repara pe toate.
Vreau să am voie să spun:
"Astăzi sunt slabă. Astăzi am nevoie să mă ții tu."
Și dacă nu știi să faci asta, nu meriți nici măcar să îmi ții geanta, darămite inima.
Sursa: Dama fără secrete
Anticii știau asta...
Când se năștea un copil, o femeie din familie se muta cu tânăra mamă pentru a o ajuta cu toate.
Astăzi, suntem indignați de o mamă care îndrăznește să spună: „Nu mai suport”.
Unii bebeluși nu dorm bine luni de zile, dar o mamă este mamă și TREBUIE.
Ca și cum „mama” ar fi o entitate magică, abstractă, care o stăpânește pe femeie, făcând-o atotputernică, atotștiutoare.
Ușurează-le pe acele mame aflate la capătul puterilor. Și mai presus de toate, înainte de a alerga să-l vezi pe copil, gândește-te la ea. Înainte de a-i oferi ceva, spune-i în schimb:
„Du-te, odihnește-te, preiau eu, voi avea grijă de copil pentru o vreme.”
Mamele nu sunt supereroi, chiar dacă uneori le place să creadă...
Sărută mama, nu copilul.
Pentru că bebelușul este îngrijit, hrănit, răsfățat și are toată dragostea de la toată lumea, nu numai de la mamă.
Dar mama ar putea avea găuri în minte din cauza lipsei de somn; ea poate fi copleșită de rutină în timp ce se vindecă, să se simtă doborâtă în propriul corp, poate fi plină de vinovăție pentru că în mintea ei „nu este suficient de bună”.
Însă mama este întreaga lume a acestui copil și trebuie “văzută” ca să nu dispară în această ceață postpartum.
Așa că sărută mama, nu copilul.
O mamă este de acord că bebelușul ei contează cel mai mult.
Dar ea suferă, în timp ce este lângă copil, în culise, făcând totul.
Deci mama este cea care are nevoie de dragostea ta.
Și o mamă își va aminti cine a îmbrățișat-o și a primit-o.
Deci, în loc de „Vin să văd copilul”
Încearcă să spui: „Vin să te văd și să-l cunosc și pe copil.”
Pentru că mama are nevoie de mai multe îmbrățișări.
Dr. Ciprian Maxim
