Povestea colectivă

Care este, în general, povestea colectivă dominantă despre menopauză?

În multe societăți, inclusiv în România, povestea colectivă despre menopauză este adesea deficitară, învechită și încărcată de rușine, vinovăție sau frică.

Mituri și mesaje frecvente despre menopauză

  • „Menopauza e sfârșitul feminității.”
  • „Femeile la menopauză sunt dezechilibrate, instabile sau greu de suportat.”
  • „E ceva ce trebuie ascuns, ignorat sau suportat în tăcere.”
  • „Sexualitatea dispare după 50 de ani.”
  • „Ești bătrână acum, nu mai ai ce să oferi și nimeni nu te mai vrea.”

Acestea sunt mesaje culturale false, dar adânc înrădăcinate. Ele reduc femeia la funcția reproductivă și o invalidează emoțional și sexual după o anumită vârstă.

Ce lipsește din această poveste?

  • Recunoașterea menopauzei ca o etapă naturală de transformare, nu de degradare
  • Respectul pentru înțelepciunea și maturitatea femeii
  • Spații de conversație sinceră și fără rușine – cu alte femei, cu medicii, în familie
  • Sprijin emoțional și medical real

O nouă forță interioară

Femeia la menopauză nu mai este slăbită de variațiile lunare hormonale. Nu își mai pierde sângele și își recapătă forța vitală, mai ales dacă face schimbări importante de stil de viață:

  • mai multă mișcare fizică,
  • mai mult stat în natură,
  • aderarea la un grup de femei sau găsirea unui sistem de suport,
  • găsirea timpului pentru punerea în practică a unor vise amânate,
  • atenție mai mare la alimentație și odihnă.

Economia de energie

După menopauză, femeia învață să facă economie de energie – abilitate esențială în această etapă.

Ce consumă cel mai mult energia? Povestea din mintea ei, scenariile grijilor și conflictele cu ceilalți, pe care nu îi poate convinge de seriozitatea predicțiilor sale.

Învățăminte importante din această etapă:

  • Să nu se mai ia prea în serios
  • Să observe importanța de sine (Ego-ul) și cum reacțiile acestuia îi pot provoca pierderi de energie sau conflicte
  • Să înțeleagă că replicile celorlalți, chiar și cele dificile, sunt despre ei, nu despre ea

  • Femeia descoperă, datorită comportamentului celor din jur, cel mai dificil (dar și eliberator) adevăr despre valoarea ei personală: zero.

    Suma calităților pe care le-a descoperit până la această vârstă, adunată la suma defectelor, neutralizează orice pretenții ale Ego-ului la valoarea de sine și dă cifra zero.

    Când știe că valoarea sa interioară este zero, realizează că este la fel ca totul din Natură și din jur: ca orice fir de nisip, ca orice fir de iarbă, ca orice insectă din multitudinea viețuitoarelor de pe pământ. În acel moment nu se mai poate lua atât de în serios, iar toate grijile și poveștile ei devin foarte mici, comparativ cu scala jocului imens din care face parte.

Viziunea de ansamblu

Femeia a trecut prin toate etapele vieții feminine. Știe ce a funcționat și ce nu a funcționat pentru ea, în situația sa unică.

A dobândit o viziune de ansamblu asupra evoluției feminității și asupra vieții în general. Când renunță la perspectiva limitată (specifică creierului infantil) și o deschide spre posibilitățile lumii, apare smerenia în fața miracolului vieții.

Nu mai dorește să demonstreze nimic nimănui. Înțelege care este treaba ei, evită să facă treaba altora și alege să fie doar sprijin în provocările celorlalți. Își vede de propriile provocări ce vin odată cu vârsta a treia.