Care este scopul unei femei care are copii?
Să-și crească copiii, să-i protejeze, să-i știe în siguranță, să-i educe și să-i învețe să joace singuri Jocul vieții. Să fie lângă ei, cât timp aceștia au nevoie de ea.
Obiectivul principal și provocările de pe drum
Când ai un obiectiv, îl așezi în centrul preocupărilor tale și nu te lași blocat de provocările care apar:
- Zona senzuală – distragerea ce apare de la „plăcerile” de toate felurile (mâncare, cumpărături, obiecte, relații sexuale sau altele)
- Dificultățile apărute pe drum – neplăcerile produse de diferite persoane, circumstanțe sau situații
Plăcerile și neplăcerile apar în mod repetat pe parcursul creșterii copilului.
Femeia rămâne focalizată pe scopul principal: creșterea copilului.
Mintea umană dorește să aibă o cale bine structurată, însă numai disciplina nu ajută dacă nu ești conștientă de ispitele și problemele apărute.
Cum schimbă apariția copiilor Jocul
Apariția copiilor schimbă complet Jocul pentru o femeie.
Ea află multe lucruri despre părțile nevăzute ale vieții sociale:
- Tuturor le plac copiii, dar nimeni nu dorește partea de sâcâială care vine din creșterea și educarea lor
- Cei care nu au copii au mereu sfaturi foarte înțelepte pentru creșterea copiilor date nesolicitat celor care au și cresc direct copii (sindromul suporterului sportiv = cei din tribune, care nu joacă, știu mai bine ce au de făcut jucătorii, aflați pe teren).
- Când ai nevoie de cineva care să stea cu copilul ca să poți face un duș, cumpărături sau mâncare, descoperi că fiecare are o justificare perfectă pentru a te refuza; nu înceta totuși să soliciți, cu toleranță crescută la refuzuri și respingere. Vei găsi pe cineva să o facă.
- Bunicii care acceptă să stea cu copiii cer ulterior plată triplă – în atenție, resurse și mai ales „scos ochii” – „am stat cu copiii tăi, cât de greu mi-a fost!”. Nu te lăsa prinsă în jocurile Ego-ului, acceptă orice fel de ajutor, cât de mic, așa cum vine.
- „La bine și la rău” este o poveste care se termină odată cu apariția copiilor, pentru că urmează perioade lungi de „rău” (eliminări, răceli și boli ale copilăriei), în care femeia veghează zile și nopți la capul copilului, iar partenerul poate să nu fie alături de ea.
- Cititul aceleiași povești de 1000 de ori cu aceeași intonație, aceleași cuvinte și sunete este amuzant în filme, dar în viața reală devine o corvoadă în plus și necesită un antrenament mental-emoțional echivalent cu conducerea unei companii cu 1000 de angajați.
- Negocierile cu copiii sunt mai grele decât cele pentru o mărire de salariu; uneori reușești să negociezi o mărire, dar cu copiii foarte rar și doar temporar îți ies negocierile (pentru că ei își îmbunătățesc rapid abilitățile de negociere, direct proporțional cu oboseala mamei)
- Oboseală, oboseală, oboseală - fizică, emoțională, mentală
- Ocupații repetitive și rutină
- Specializare la locul de muncă – devii expert culinar, asistentă medicală, educatoare cu tehnici de logopedie, psiholog în rezolvarea conflictelor, artistă prestidigitatoare, maestră povestitoare, creatoare de jocuri și organizatoare de evenimente
- Flexibilitate – înveți fluxurile (orice începe și orice se termină), ajustarea pe parcurs (văzând și făcând devine regula zilnică), tranzițiile rapide, fizice, mentale și emoționale și naturalul schimbărilor
- Toleranță – înveți să accepți greșelile, conflictele și pierderile ca fiind normalul vieții, lași deoparte povestea ”perfecțiunii” și te strădui să faci cât poți de bine ceea ce este de făcut
- Descoperi puterea interioară venită din povestea favorabilă a minții: capacitatea de a-ți menține motivația și calmul în mijlocul celui mai mare haos
Încrederea în sine
Ce înseamnă încrederea în sine?
- Să continui să am o părere bună despre mine chiar și când greșesc sau eșuez
- Nu înseamnă să mă laud cu ce știu când lucrurile îmi merg bine, ci să fiu bine cu mine și atunci când lucrurile nu merg cum îmi doresc
- Nu înseamnă că știu ceva sau că am dreptate
- Înseamnă să fac ce am de făcut, să îmi dau seama unde nu mi-a reușit, să am puterea să repar sau ajustez, să recunosc când nu știu ceva și să încerc din nou
Pentru femei, încrederea în sine devine un subiect esențial.
Odată cu maternitatea sau cu maturitatea (ce se pot produce în același timp sau la distanță), femeile învață încrederea reală în sine.
Maternitatea te obligă să te confrunți cu greșelile la fiecare pas.
Dacă n-ar exista un minim de încredere, orice mamă ar abandona totul după primele luni de crescut copii.
Cum schimbă maternitatea femeia
Maternitatea sau creșterea copiilor aduce inevitabil un grad de maturitate mental - emoțională.
Oferă încredere în capacitatea de a depăși dificultăți care, pentru o minte mai necoaptă (de exemplu pentru o adolescentă), par insurmontabile.
- Rar o mamă amenință cu sinuciderea doar pentru că nu îi ies lucrurile cum dorește (copilul nu mănâncă, nu doarme, nu reacționează cum se așteaptă ea)
- Rar o mamă face crize de furie prelungite; după ce își iese din fire, se readună și caută modalități mai bune de acționare
- Rar o mamă intră în depresie și își abandonează copiii (există excepții, dar sunt rare)
De cele mai multe ori, o mamă își suflecă mânecile zi după zi, își crește copiii cât poate de bine, trece peste depresie, crize de furie și oboseală, continuă să dăruiască atenție și grijă.
Asta înseamnă încredere în sine și în umanitatea dincolo de rolul de femeie sau mamă.Asta înseamnă să înveți să trăiești ca om, nu doar ca un animal supus emoțiilor și reacțiilor.
O femeie matură are încredere în sine pentru că a trecut prin toate relele posibile și le-a depășit.
Știe că este posibil și că are în sine puterea interioară.
