Între 0 și 7 ani:
- Sistemul nervos și hormonal se reglează treptat, copilul învață să facă față mediului.
- Contactul, afecțiunea și rutina creează un sentiment de siguranță.
- Stresul sau lipsa de atenție în primii ani lasă urme profunde asupra felului în care copilul gestionează mai târziu emoțiile.
Dincolo de biologie, energia casei și a familiei influențează profund această etapă.
Copilul absoarbe stările părinților și reacționează la atmosferă mai mult decât la cuvinte.
De la această etapă, începem să discutăm despre hormoni și efectele lor asupra corpului, ca o bază de înțelegere pentru etapele următoare.
Hormonii sunt eliberați în corp de diferite structuri numite glande endocrine, sub acțiunea sistemului nervos central și vegetativ. Hormonii poartă mesaje chimice pentru celulele corpului și le influențează comportamentul.
Pentru ca hormonii să ajungă la celule, pe suprafața acestora trebuie să existe receptori pentru acești hormoni. Mecanismul este asemănător celui dintre o cheie și un lacăt, și se bazează pe compatibilitate și potrivire.
În corpul femeii, principalii hormoni sexuali feminini sunt produși de ovare, glandele suprarenale și glanda hipofiză.
- Estradiol (17-beta estradiol) – cel mai activ estrogen, produs lunar de foliculul ovarian, dar și în țesutul gras, endometru, ficat, creier, oase și mușchi
- Estrona – un estrogen mai slab, care poate fi transformat în estradiol
- Estriol – produs în placentă, are rol în diferențierea fătului
- Testosteron – produs de ovare și suprarenale, important pentru tonus, vitalitate și echilibru
- Progesteron – produs după ovulație, esențial în sarcină
- AMH (Hormon anti-müllerian) – implicat în reglarea foliculilor ovarieni
- Androstendiona și DHEA – precursori hormonali proveniți din colesterol
Acești hormoni există încă de la naștere, însă în cantități mici.
Estrogenii și testosteronul circulă fie liberi (forma activă), fie legați de proteine transportoare (SHBG).
În copilărie, predomină SHBG, ceea ce face ca efectele hormonilor sexuali să fie reduse.
La pubertate, nivelul SHBG scade și hormonii devin mai activi.
Biologia sexului:
- Fetele au cromozomi XX (cu aproximativ 1000 de gene în plus față de XY)
- Băieții au cromozomi XY
Aceste diferențe genetice și hormonale influențează semnificativ dezvoltarea fizică și comportamentul, iar în următoarele spirale vom explora aceste aspecte.
Suplimentar
- Suprarenale – eliberează adrenalină (crescută la stres), cortisol (crescut la inflamații, scăzut după tratamente cu antibiotice și anti-inflamatorii), mineralocorticoizi, glucocorticoizi (reglarea glicemiei), aldosteron (reglarea presiunii arteriale)
- Pancreasul – eliberează hormoni precum insulina și glucagonul, ce reglează glicemia; consumul de carbohidrați crește insulina în mod constant
- Tiroida – eliberează hormoni precum T4, ce se transformă în ficat și intestine, în T3 (forma activă)
- Paratiroidele – eliberează calcitonina, parathormonul (implicate în reglarea calciului)
- Timusul – eliberează limfocitele T killer sau T helper (parte din răspunsul imunitar al corpului)
- Epifiza – eliberează melatonina, implicată în mecanismul somnului
- Hipofiza – eliberează oxitocina și hormonii „helper” (TSH, ACTH, FSH, LH)
- Hipotalamusul – eliberează dopamina, serotonina, leptina, grelina – hormoni ce influențează starea de bine și comportamentul alimentar
Hormonii endocrini și sistemul nervos vegetativ (simpaticul și parasimpaticul) sunt factorii biologici determinanți ai comportamentului și metabolismului.
Ce se întâmplă în timpul unui stres intens?
Poveste: O fetiță se pierde de părinții ei într-un magazin uriaș.
Fetița hoinărește printre rafturi și nu vede nicio față familiară. Frica începe să o cuprindă și se teme că va rămâne singură.
Adrenalina și cortizolul din suprarenale cresc la maxim.
Odată cu creșterea adrenalinei, crește glicemia, pentru că întregul corp are nevoie de combustibil să poată alerga, plânge sau striga.
Odată cu creșterea glicemiei crește și insulina, pentru a regla glicemia crescută și a favoriza intrarea glucozei în celule (să aibă combustibil să miște corpul).
Nevoia de energie mai multă necesită și mai mulți hormoni tiroidieni tip T3 (activi) astfel că ficatul și intestinele muncesc să activeze hormonii T4.
Se folosesc mult rezervele de vitamina D3 – pentru sinteza de și mai mult cortisol – ca organismul să aibă și mai mult combustibil disponibil.
Fetița devine disperată, începe să plângă și să strige, nivelul de dopamină și serotonină au scăzut mult, nu mai are nici cortisol suficient, corpul intră în alertă generală, adrenalina determină eliberarea a foarte multă glucoză – insulina crește enorm, celulele încep să opună rezistență la insulină (că nu mai au nevoie de glucoză) – arderile celulare sunt intense – apar mulți acizi reziduali.
- Ce facem cu acizii? strigă sistemul limfatic.
- Scoate-i pe unde poți! strigă creierul.
Fetița transpiră din cap până în picioare, mâinile și picioarele tremură, tot corpul este în convulsii de plâns și frică.
Se adună adulți în jurul ei, încearcă să afle despre ce este vorba.
Fetița abia mai are coerență să spună cum se numește și ce s-a petrecut cu ea.
Într-un final, se anunță la megafonul magazinului că a fost găsit un copil pierdut și părinții reușesc să ajungă la ea.
Când mama și tata o regăsesc, ea este deja epuizată, tot sistemul endocrin este pe cotă de avarie. Hipofiza a început să elibereze cantități uriașe de hormoni helper – TSH, ACTH pentru a susține tiroida și suprarenalele.
Pancreasul este și el epuizat și abia mai reușește să mențină glicemia în sânge să nu scadă la o valoare periculoasă pentru creier și restul celulelor.
Suprarenalele abia mai produc puțină adrenalină, cortizolul aproape s-a epuizat.
Virușii care pândesc în aerul din jurul corpului găsesc o breșă importantă datorită lipsei cortizolului, timusul nu are energie pentru a păzi doar el sistemul imunitar și germenii din jur pătrund cu ușurință în interiorul corpului.
Mama o mângâie pe fetiță, care suspină inconsolabil.
Pentru că n-a fost învățată, mama nu știe cum să vorbească cu ea și să-i spună „ce singură și tristă te-ai simțit” și doar să o țină în brațe și să-i dea timp și posibilitatea să se re-echilibreze și recalibreze fizic și emoțional.
În schimb, mama o ceartă „cum să te simți abandonată și părăsită? Cum ai putut să crezi asta?” – dar asta a fost realitatea ei.
Nici măcar în criză nu este validată și lăsată să simtă ce are de simțit.
Mama și tata, care se simt vinovați de abandon, o prind în bucla lor de vinovăție și pe fetiță.
Fetița nu simte ușurare că părinții au găsit-o, ci rușine că a putut să-și imagineze că a fost abandonată de ei.
Și oare ce se întâmplă următoarea zi?
Fetița face febră 39-40 și o răceală uriașă, cu muci, secreții nazale și tuse, pentru că organismul are nevoie să elimine acizii acumulați în intervalul în care panica a cuprins întregul sistem endocrin al corpului.
De multe ori, mama nu înțelege deloc procesul, fuge cu fetița la medic și primește antibiotic și medicament cortizonic.
Este doar un exemplu foarte banal și foarte întâlnit de joc hormonal și neuro-vegetativ în viața zilnică a unei fetițe.
Puzzle-ul hormonal se aranjează în toate felurile posibile.
