După ce frica este depășită prin înțelegere, apare claritatea. Vezi tiparele, vezi repetițiile, vezi modurile de conexiune între evenimente și lucruri, înțelegi Jocul și începi să-l joci în prezență și conștient.
Claritatea apare după 28–29 de ani, când se iese din poveștile sociale sau din povestea magică familială. Maturizarea biologică a neocortexului, acea parte din creier care se ocupă cu rațiunea, oferă posibilitatea dezvoltării unei priviri de ansamblu asupra realității, mai ample decât privirea limitată a copilului.
Femeia adultă înțelege că multe dintre poveștile care se derulează în mintea ei sunt preluate de la mama sau bunica, de la alte femei ori din cărțile citite. Dacă este suficient de înțeleaptă, începe să lucreze cu aceste povești, să le „des-povestească” și să le transforme în variante care să-i fie benefice.
Carlos Castaneda povestește despre claritate în cărțile sale, în special în Cealaltă realitate. El spune că este o viziune limpede asupra lumii, asupra propriei persoane și asupra adevărului. Și nu orice fel de viziune, ci una care a depășit fricile și observă lumea așa cum este, cu bune și cu rele, cu oportunități și provocări la fiecare pas. Claritatea te face să înțelegi că lumea în care ne aflăm este energie, frecvență de vibrație și că orice lucru – un cuvânt, o emoție, un gest – poate influența curgerea acestei energii.
Claritatea te ajută să te înțelegi și să-i înțelegi mai bine pe alții. Să vezi motivele acțiunilor lor și să nu reacționezi exagerat atunci când realizezi că ceilalți nici măcar nu știu ce fac.
Totuși, această claritate este și o capcană periculoasă, pentru că poate da iluzia că știi totul și că nu mai ai ce învăța. Devii sigur de tine, dar această siguranță poate fi falsă. Este însă o etapă necesară, pentru că ar fi consumator de energie să trăiești permanent în frică.
Claritatea devine următoarea etapă a evoluției, dar și o potențială capcană. Ea devine capcană atunci când omul crede că înțelege totul. În realitate, cunoașterea adevărată este mereu în schimbare și rămâne incompletă. Claritatea dă senzația de putere și control, dar dacă te lași prins în ea, rătăcești drumul.
Don Juan, personajul principal din carte, îi spune lui Castaneda că pentru a depăși claritatea, un războinic trebuie să învețe smerenia și să accepte că nu știe totul, chiar și în fața unei viziuni limpezi. Doar astfel poate merge mai departe spre adevărata putere – o etapă ulterioară, dar la fel de riscantă.
„Odată ce omul a biruit frica, devine liber de ea pentru tot restul vieții, pentru că, în loc de frică, a dobândit claritate – o claritate a minții care șterge frica. Atunci omul își cunoaște dorințele; știe cum să le satisfacă… Și astfel se lovește de al doilea dușman: Claritatea! Acea claritate a minții, atât de greu de obținut, alungă frica, dar orbește. … Îi dă certitudinea că poate face orice își dorește, pentru că vede clar totul. … Dar totul este o greșeală; e ca și cum ai vedea ceva clar, dar incomplet. Dacă omul cedează acestui fals sentiment al puterii, a căzut pradă celui de-al doilea dușman și va ajunge […] incapabil să mai învețe ceva.”
(Carlos Castaneda, Cealaltă realitate)
Claritatea apare după 28 de ani, dar mai ales în jurul vârstei de 30–35 de ani, când femeia se cunoaște bine pe sine, își cunoaște nevoile și dorințele, le poate împlini, are mijloacele economice și sociale să o facă și poate începe dezvoltarea personală. Ea își înțelege mai bine mintea și natura ei.
Desigur, există și riscul ca femeia să ajungă în poziții de aroganță, simțind că știe totul despre lume și despre cum să aibă succes în interiorul ei.
Capcanele clarității sunt numeroase. Din ea derivă importanța de sine, trufia și aroganța. Femeia poate simți că i se cuvin toate pe acest pământ, că dacă dorește, poate obține orice: familie, carieră, casă și mașină, călătorii, obiecte și distracție.
Dar ca în orice „pact cu Diavolul”, apar necunoscute care nu stau în puterea femeii: are familie, dar partenerul sau copiii nu sunt chiar așa cum și-a dorit, are carieră, dar variațiile politice și economice o amenință la fiecare pas, se distrează sau călătorește, dar fragilitatea corpului îi aduce provocări de sănătate la care nu s-a gândit.
Claritatea se depășește prin smerenie, prin acceptarea faptului că orice cunoaștere este doar temporară și prin căutarea următoarei etape de creștere, care o va duce inevitabil către putere.
