Alternative

Posibile direcții terapeutice sau educaționale

Poți privi creșterea și educației fetiței diferit, cu blândețe și înțelegere, fără să pui presiune inutilă pe viața tânără ce crește. Întocmai cum nu forțezi un copac să crească trăgându-l de coroană sau tulpină, la fel nu împingi o fetiță să se maturizeze mai repede decât poate corpul ei biologic.

Blândețea, răbdarea, respectul și atenția asupra individualității sale sunt calități utile pentru a-i permite să-și dezvolte personalitatea într-un ritm natural.

De multe ori, părinții sunt nevoiți să devină ”scuturi vii” între presiunea socială și propriul copil, apărându-l de așteptările exagerate ale civilizației de consum. Ei sunt suficient de maturi ca să decidă la câte activități să participe, când să spună stop dacă este prea mult și când să comunice cu alți adulți implicați în educația fetiței.

Părinții conștienți, prezenți și atenți știu că între 0 și 7 ani are loc cea mai rapidă și intensă dezvoltare fizică, cognitivă și emoțională din toată viața fetiței. De la un corp mic, dependent și fără abilități motorii, capabil doar să accepte hrană și să elimine ce nu îi trebuie, copilul ajunge treptat să se miște, să perceapă lumea, să meargă, să folosească mâinile și să înceapă să se relaționeze cu ceilalți și cu obiectele din jur.

Achizițiile motorii și senzoriale în primii 7 ani sunt uimitoare:

  • Învață să recunoască și să denumească obiectele din jur.
  • Dobândește îndemânare: apucă, mută obiecte, se încheie la nasturi și șireturi, desenează, modelează. Își coordonează tot mai bine degetele și mâinile.
  • Își testează corpul continuu: merge, sare, țopăie, se apleacă, urcă și coboară scări, se rostogolește și face tumbe. Învață rapid, are toleranțe la eșecuri, nu se dă bătută ușor
  • Își dorește independență: să mănânce singură, să se îmbrace singură, să meargă la toaletă singură, să participe la activitățile casei alături de părinți.
  • Mult timp nu vrea să doarmă singură. Prezența unui adult și dormitul împreună înseamnă pentru fetiță siguranță, dar implică și un schimb de energie.

Situații speciale în primii 7 ani

  1. Copiii cu nevoi speciale
    De exemplu sindrom Down, paralizie cerebrală, autism, deficiențe senzoriale. Părinții au nevoie de resurse și sprijin, pentru a face față provocărilor aduse de acești copii.
    Resurse utile:
  2. Copiii supradotați sau cu talente speciale
    Acești copii pot fi o provocare pentru familii și au nevoie de susținere suplimentară pentru a-și dezvolta potențialul.
    Resurse:
    • Drama copilului dotat de Alice Miller
    • Copiii înzestrați și talentați – Manual pentru părinți
  3. Copiii foarte sensibili și empatici
    De mici iubesc animalele, plantele și sunt impresionați de suferința din jur. Au nevoie de o educație blândă și protejată.
    Resurse:
  4. Probleme de învățare și socializare
  5. Copiii cu probleme de sănătate frecvente
    De exemplu alergii, astm, probleme renale sau digestive, spitalizări repetate.
    Resurse:
    Sănătate 5D, Școala Sănătate 5D, Copiii bolnavi de părinți de Anne Ancelin Schützenberger.

Ce se întâmplă cu fetițele în familiile cu mai mulți copii?

Totul depinde de ordinea nașterii.

Recomand cartea „Ordinea nașterii” de Linda Blair, psiholog care a studiat modul în care această ordine influențează comportamentul copiilor.

Pe scurt, în funcție de ordinea nașterii, apare un tipar psihologic predominant:

1. Prima născută (fata cea mare)

  • Îi are pe părinți doar pentru ea, cel puțin o perioadă.
  • Primește toată atenția, este în centrul energiei familiei, se simte specială și importantă.
  • Odată cu apariția unui frate sau soră, simte că este dată la o parte și că pierde din privilegii.
  • Este „promovată” brusc la statutul de soră mai mare, cu noi așteptări din partea părinților.
  • Dacă acceptă acest rol, devine responsabilă, grijulie și de ajutor.
  • Dacă nu, se revoltă și opune rezistență.

Caracteristici principale: seriozitate și responsabilitate.

2. Mezina (fata cea mică)

  • Se naște într-o familie în care părinții au deja un copil și atenția lor este deja „ocupată”.
  • Trebuie să își câștige locul și privilegiile.
  • Devine descurcăreață, adorabilă, uneori manipulativă.
  • Face orice pentru a „cuceri” o parte din teritoriul surorii mai mari.
  • Își dezvoltă repede imaginația și capacitatea de adaptare.

Caracteristici principale: istețime și insistență în a obține ce dorește.

3. Mijlocia

  • Trecerea de la „cea mică” la poziția de mijloc o poate bulversa.
  • Nu mai este nici responsabila cea mare, nici răsfățata cea mică.
  • Se simte adesea confuză și nelalocul ei în ierarhia familiei.
  • Reacționează prin boală, dificultăți la școală, conflicte cu alți copii, opoziție față de părinți și frați.
  • Poate deveni rebelă sau pur și simplu rătăcită emoțional.
  • Mecanismele ei de compensare o pot motiva să învețe foarte bine, pentru a depăși aceste stări.

Caracteristici principale: confuzie, inadecvare și dorința profundă de a le depăși.