Jocul subtil al Ego-ului
Dincolo de câștiguri și pierderi, despre care am aflat în detalii în celelalte materiale, există cauza ascunsă a reacțiilor emoționale consumatoare de energie. Există un joc ascuns si subtil pe care îl joacă Ego-ul cu Sinele adevărat, iar scopul final este capturarea inimii.
Unde este cauza reală a problemei? În Ego, parte a minții ocupată de Identitatea personală.
Cum se manifestă pierderea de energie? Prin emoții, trăite intens și luate personal.
Cine suferă pierderea de energie? Corpul fizic.
Te rog să observi ciclul etern al suferinței reale, pe care o trăim zilnic, de multe ori pe zi.
Mintea propune o temă provocatoare (exemplu ”colega ta poate și tu nu”).
Energia începe să se miște sub forma emoțiilor (iritare, nemulțumire, frustrare).
Corpul se simte în pericol și nesiguranță, se activează sistemul nervos simpatic de „fugă sau luptă” și reacțiile chimice în suprarenale (eliberare de adrenalină, cortisol, ce cresc glicemia), pancreas (creșterea insulinei), tiroidă (creșterea T3) etc, ce consumă energie și resursele corpului.
Mintea = provocarea (scânteia)
Emoțiile = energia în mișcare
Corpul = chimie, fizică, consum resurse
Dacă te uiți la ființele umane în copilărie și primii ani ai vieții, poți să observi cu ușurință cum explorează foarte jucăuș și curios împrejurările în care se află. În acest fel, învață despre propriile limitări și-și ajustează tiparele de comportament prin intermediul acestui proces.
Fiecare copil a descoperit prin joacă ce poate și ce nu poate face propriul corp, unde și cât se poate cățăra, cât poate alerga și cum se poate înfrunta cu alții fără să-și producă durere și suferință. Pe măsură ce descoperă ce posibilități și limitări are, se transformă într-o persoană care ocupă un anumit loc în structura socială a grupului în care crește.
Copii și tinerii învață în același timp cu jucăușenia și partea de competiție. Învață treptat, pe măsura dezvoltării rațiunii, să-și transforme toate interacțiunile cu ceilalți în activități mai serioase, conectate cu a câștiga și a pierde. Câștigurile îi fac să se simtă într-un fel, aducându-le excitație și dopamină, iar pierderile îi învață despre reacțiile celor care câștigă.
Am întâlnit la cabinet copii care vor să câștige mereu, în orice fel de înfruntare, și nu permit nimănui, nici măcar adulților din familie, să le ia poziția de „primul”.
Ego-ul se observă de foarte devreme cum începe să câștige teren și să cotropească mintea.
La meciurile de fotbal, rezultatul final al jocului este decis de numărul de goluri înscrise în poartă. Și funcție de câștig sau pierdere, Ego-urile jucătorilor se simt euforice sau deprimate. Dar chiar și Ego-urile spectatorilor sunt prinse în acest joc, rezonând cu aceeași stare emoțională.
Este interesant cum toate Ego-urile sunt interconectate într-un SuperEgo care face ca jocurile cu spectatori să fie atât de populare. Imaginați-vă Cupa Mondială la fotbal, în care toți spectatorii ce aparțin unei națiuni își combină Ego-urile într-un Super-Ego uriaș care „câștigă” sau „pierde”, de câte ori are loc un meci de fotbal.
Ego-ul (Instalația străină a minții) se hrănește din belșug.
Ego-ul nu se oprește la jocul de-a câștigul și pierderea. Joacă și alte jocuri sinistre chiar cu propriul Sine. Și o face într-un mod foarte simplu: imediat ce o persoană vrea să înceapă ceva nou, un proiect nou, o sarcină sau un angajament nou, la început se va simți natural mai nesigur despre ceea ce este de făcut sau cum să așeze lucrurile pentru a funcționa.
În mod natural, nivelul de nesiguranță diferă și fiecare om are gradele sale diferite de încredere în propriile puteri, de a se simți confortabil cu a solicita ajutorul altora sau a învăța prin propriile erori. Dar indiferent de intensitatea acestor factori, orice persoană care are îndoieli, despre orice din viață, s-a prins deja în jocul Ego-ului.
Da, chiar așa de simplu este. Îndoiala în luarea unei decizii sau procedarea la o anumită acțiune permite Ego-ului să-și deruleze jocul.
Cu alte cuvinte, atunci când persoana dorește să se apuce de ceva nou, Ego-ul îi șoptește că nu va fi în stare să facă ceea ce dorește. Apoi Sinele, care vrea să îndeplinească sarcina, acceptă provocarea Ego-ului și se pune pe treabă, și Ego-ul intervine la fiecare pas, amintindu-i că „ți-am spus că n-ai să poți”.
Este familiară această succesiune? Descrie pe scurt orice auto-agresiune, dar și orice act de voință care duce la un rezultat extraordinar.
Când mintea, emoțiile și corpul acționează coerent, în aceeași direcție, apar câștigurile incredibile. Când mintea, emoțiile și corpul se luptă între ele, apar pierderile lamentabile.
Atât este de simplu.
Viața este formată din acest Joc subtil între componentele ființei umane:
Ego-ul (Identitatea personală) derulat în interiorul minții, ca și parte din programul format din cuvinte și convingeri.
Emoțiile, care reprezintă energia în mișcare, declanșată de sensul cuvintelor și convingerilor, precum și de viziunea asupra vieții.
Corpul reprezint terenul de luptă și locul plin de resurse, care se consumă în mod inconștient prin emoțiile și poveștile minții.
Jocul Ego-ului reîncepe în fiecare moment, fără limită de timp. Orice circumstanță de viață duce la succesiunea de evenimente prezentată mai sus.
Indiferent de experiență, Ego-ul va interveni la fiecare pas, dacă te prinzi în manipulările sale.
La nicio vârstă aceste provocări nu se opresc și este foarte ușor să-ți pierzi liniștea mentală și inima, când ești înfășurat în jocul Ego-ului.
Atenție la capcane
Când te enervează cineva sau ceva, te-ai prins în jocul Egoului.
Când ai de luat o decizie importantă între mai multe opțiuni și ai îndoieli, te-ai prins în Jocul Egoului.
Când te strădui să fii smerit, dar importanța de sine apare din fiecare ungher al minții tale (când aștepți să fii lăudat, apreciat, validat etc), te-ai prins în jocului Egoului.
Iar Ego-ul va întoarce orice fel de joc în ceva despre „câștiguri” sau „pierderi”. De câte ori te vei întreba în minte „ce-am eu de câștigat din asta?”, Ego-ul te-a prins în manevrele sale.
Privește starea interioară
Pierderile repetate pot să te ducă la o stare de tristețe și pierderea sensului. Asta înseamnă că Ego-ul câștigă nelimitat. Câștigurile repetate te pot duce într-o stare de lăcomie, încrâncenare și nevoie de „mai mult”, ce duce la însingurare și ieșirea din grup. Ego-ul pierde, cu fiecare câștig exterior.
Am întâlnit oameni deprimați și cu mintea tulburată după pierderi importante, dar și după câștiguri repetate. Toate câștigurile s-au dovedit pierderi, iar toate pierderile au devenit câștiguri, atunci când s-au învățat lecțiile și s-a ieșit din Jocul Ego-ului.
Învățături practice
Care ar fi partea practică pe care o poate învăța Sinele? Acceptarea faptului că orice sarcină nouă, orice provocare, orice proiect, orice învață și orice face conține în interior jocul ascuns al Egolui, care înseamnă să stai în prezență și cu atenție pe cele două părți ale tale, mintea și inima, Ego-ul și Sinele adevărat, până unul dintre ele cedează.
Există vreo modalitate să nu te prinzi în Jocul Egoului?
Da, există: să nu permiți să lași ca ceea ce faci să fie un joc despre câștiguri sau pierderi. Orice faci, să faci doar pentru acțiune, nu pentru rezultate.
Să accepți rezultatele care vin, așa cum vin, fără să fii enervat de eventualele pierderi sau extaziat de câștiguri.
În conflicte și argumente inter-personale, să intenționezi să nu câștigi sau să nu pierzi în fața celuilalt, ci să rezolvi problema ce a dus la conflict sau să observi Ego-ul, care te menține artificial în acea discuție contradictorie (doar „să aibă dreptate”).
Uneori, tăcerea poate fi cel mai bun răspuns în fața provocărilor Ego-ului.
Dacă poți să devii indiferent la câștiguri sau pierderi, să apreciezi doar frumusețea Jocului și a acțiunii, iei întreaga putere și investiție pe care Ego-ul o face de o viață întreagă.
Iar Ego-ul câștigă pe seama inimii, care este pierdută, indiferent de câștig sau pierdere. Pentru că tot ce dorește Inima este frumusețea trăirii, a experienței și menținerea liberă a drumului vieții.
Dacă reușești să trăiești în viață circumstanțe care îți ies foarte bine, fără să simți nevoia să te lauzi tuturor de reușită, sau circumstanțe care nu-ți ies deloc, fără să te jeluiești de nefericirea pe care o simți, înțelegi ce înseamnă să nu joci în jocul Egoului.
Cum să faci asta zi de zi
Antrenamentul este cheia. Înveți să stai cu emoțiile care apar, le observi, respiri, le cunoști efectele asupra corpului, le vezi cum vin și apoi pleacă și înveți tehnici să poți să menții mintea liniștită, chiar dacă organismul este străbătut de frică, enervare, neliniște sau tristețe.
Știi că emoțiile vin și pleacă.
Știi că nu ești emoțiile (pentru că dacă tu ai fi emoțiile, ai „pleca” odată cu plecarea lor, dar tu rămâi, doar ele pleacă).
Știi CE EȘTI și ce NU EȘTI, pentru că asta faci ca adult, descoperi adevărul despre tine.
Pas cu pas, înveți să trăiești câștigurile și pierderile în afara Jocului Ego-ului.
Le poți experimenta ca pe circumstanțe normale, care vin și pleacă, ce au consecințe și note de plată, accepți ce vine cu fiecare dintre ele și le integrezi în viața normală.
Înveți să economisești energie, pe care nu o mai risipești în trăiri exagerate de entuziasm copilăresc sau în perioade prelungite de jeluire și văicăreală.
Înțelegerea Jocului Ego-ului al pierderilor și câștigurilor, antrenamentul zilnic al economiei de energie în timpul acestor Jocuri și povestea din minte, spusă cu vorbe blânde și binevoitoare („așa este normal”, „totul este natural”, „tot ce vine pleacă”, „nu durează mult”, „te descurci foarte bine” etc.) pot ajuta la o viață eficientă și echilibrată.
Ce spui?
Accepți antrenamentul?
Succes!




