Creșterea copiilor – în special în primii ani de viață – produce schimbări neurologice profunde în creierul unei femei, atât în timpul sarcinii, cât și în perioada de după naștere (postpartum) și pe parcursul anilor ce urmează. Să nu uităm că cei mai mulți copii stau alături de mama lor minim 18 ani (mai mult sau mai puțin). Este o perioadă lungă de viață, în care femeia are grijă și își servește necondiționat copii.
Modificările ce apar la nivelul creierului femeii ce crește copii nu sunt doar hormonale, ci implică reorganizări structurale și funcționale ale creierului, care pot influența comportamentul, percepția, empatia și memoria.
S-au observat aceleași modificări și la femeile care adoptă copii foarte mici, sau participă la creșterea copiilor altor femei. Prezența unui copil, o perioadă mai lungă de timp, în viața unei femei, duce la transformări mari ale creierului său (respectiv ale întregului comportament).
Schimbări structurale (anatomice)
Studiile de neuroimagistică (MRI) au arătat că se petrec următoarele în creierul femeii:
- Reducerea volumului materiei cenușii, în special în regiunile asociate cu empatia, partea rațională a minții, procesarea socială.
- Paradoxal, această „reducere” nu înseamnă pierdere de funcție, ci specializare: creierul se adaptează pentru a fi mai eficient în înțelegerea și interpretarea nevoilor copilului (mama devine mai puțin rațional și mai mult intuitivă și senzorială, mai empatică și conectată cu copiii).
Exemple de zone afectate: cortexul prefrontal medial, girusul temporal, amigdala, hipocampul.
Schimbări funcționale
Creșterea activării în zonele asociate cu:
- Detecția pericolului (hipotalamus, amigdală)
- Răspunsul la stimuli sociali (vocea și plânsul copilului)
- Plăcerea și recompensa (sistemul dopaminergic este activat similar cu răspunsurile la iubire romantică), cu alte cuvinte, mama este „îndrăgostită” de copilul ei și nu prea mai are disponibilitate pentru partenerul (o parte din timp).
Mama devine hipersensibilă la sunetele, mirosurile și expresiile bebelușului – creierul ei „reacționează” ca un sistem de radar fin reglat, detectând cele mai mici nuanțe. Cele mai multe mame știu când ceva este în neregulă cu copilul, chiar și când analizele sau medicii pot spune că „totul este bine”.
Modificări hormonale cu efecte cerebrale
Odată cu nașterea și alăptarea, au loc creșteri semnificative de:
- Oxitocină – reglează atașamentul, încrederea și răspunsul emoțional matern, suplimentar cu stimularea uterului pentru a-și reveni la normal după naștere
- Prolactină – stimulează producția de lapte, dar are și roluri cognitive (atenție și vigilență)
- Estrogen și progesteron – fluctuează masiv și influențează dispoziția și memoria; depind foarte mult de alimentația femeii, care are nevoie să devină mai atentă cu tot ce consumă
Efecte emoționale și cognitive
- Unele mame pot experimenta scăderi temporare de memorie sau concentrare („baby brain”). Este nevoie să fie „mai proaste”, să nu mai fie preocupate de performanța intelectuală, care le-ar determina să se întoarcă rapid la serviciu. Natura are nevoie ca ele să stea alături de copii și să îi ajute în maturizare și creștere.
- Creșterea copilului antrenează neuroplasticitatea – adaptarea continuă a creierului la provocările maternității. Femeile devin soluționatoare de probleme de toate felurile, specialiste în improvizație și foarte abile în distragerea atenției copiilor.
- Se dezvoltă capacități crescute de multitasking, vigilență și empatie.
Efecte pe termen lung
- Studiile arată că femeile care au copii pot avea o îmbunătățire a conștiinței sociale și a empatiei, uneori permanent. Dacă mergi într-un grup de femei de 35-40 de ani, vei ști imediat cine are și cine nu are copii. Comportamentul celor două categorii este atât de diferit, încât realizezi aceste schimbări profunde ce se întâmplă într-o femeie ce a crescut copii, mai ales o perioadă îndelungată.
- Unele schimbări ale creierului persistă chiar și la 2–3 ani după naștere, sau mai mult, altele apar după aceea.
- La unele femei, sarcina și creșterea copiilor pot avea efecte protective împotriva declinului cognitiv, dar depinde mult de alți factori (stres, somn, sprijin social).
Atenție: în perioada creșterii copiilor există un risc mare de dezechilibre
- Lipsa somnului, stresul cronic și lipsa sprijinului pot duce la depresie postpartum, anxietate maternă și dezechilibre în sistemele dopaminergic și serotoninergic.
- Acestea pot afecta temporar capacitatea de conectare emoțională și funcționarea cognitivă, dar cu sprijin adecvat, creierul se poate reechilibra.
- Femeia poate să plângă, să se retragă, sau să devină iritabilă și nervoasă, descărcându-se pe copil sau partener. Este foarte greu, traumatizant, ca o femeie să crească singură copiii mici. Are nevoie neapărat de un sistem de suport, pentru a reuși să treacă cu bine de perioadele cele mai grele și solicitante.
Creșterea copiilor nu este doar o experiență emoțională și fizică, este o transformare neurologică profundă. Creierul mamei devine mai empatic, mai vigilent și mai receptiv la nevoile altuia. Este un exemplu fascinant de neuroplasticitate adaptativă, în care biologia, psihologia și comportamentul se împletesc în slujba unei relații fundamentale: cea dintre mamă și copil.
