Frica

Frica este primul paznic al pragului și apare în perioada 0–7 ani de viață.

Ea modelează calea pe care va călători fetița de-a lungul vieții. Frica resimțită încă din burta mamei și din primele zile de viață formează modul în care crește copilul. În unele situații, efectele pot fi devastatoare. Și nu se datorează neapărat inabilității părinților, mediului social sau problemelor corpului copilului, ci existenței unei anumite configurații energetice care structurează modul în care fetița va reacționa la provocările întâlnite.

În călătoria ei prin viață vor fi perioade în care frica devine factorul decizional major. Ea se exprimă în toate formele posibile: neliniște, agitație, stres, iritare, nervozitate, furie, mânie, agresivitate, resentimente, griji și multe altele.

Ceea ce face frica, subtil dar hotărât, este să hrănească Ego-ul, acea parte a personalității numită Importanța de sine. Ea devine criteriul esențial al modului în care fetița reacționează la frică.

Fuga de agresor sau înfruntarea lui, senzația de înghețare, asumarea rolului de salvator sau chiar al agresorului, toate acestea sunt comportamente înrădăcinate în copilărie. Atunci se pun bazele personalității sau ale Ego-ului (temperamentul nu se poate modifica, iar Ego-ul se construiește pe fundația temperamentului).

Între 1 și 7 ani apar decizii energetice care modelează viața fetiței. Se numesc „promisiuni inconștiente”, făcute cu intensitate și pasiune: „niciodată nu voi mai deschide gura să răspund adulților”, „dacă tac din gură, sunt în siguranță”, „adulții și autoritățile au mereu dreptate”, „niciodată nu voi fi în stare să am grijă de mine”. Aceste promisiuni, împreună cu deciziile intense ale copilăriei, rămân în subconștientul unei femei întreaga viață și îi modelează comportamentele de adult.

Ele devin părți din povestea minții, jucând roluri de Protectori ascunși, care încearcă să evite suferința sau durerea. La rădăcina lor se află frica de durere și de pedeapsă, frica de ridicol și ironie, frica de abandon și respingere.

Ce mai face frica?

1. Disociază corpul de energie de corpul fizic

Din cauza fricii, apare o ruptură între corpul de energie (câmpul electromagnetic care include mintea și emoțiile) și corpul fizic. Realitatea este adesea prea dureroasă și agresivă pentru corpul de energie delicat al fetiței. Soluția este proiecția: mintea se refugiază într-o altă lume, departe de corp și de ceilalți, construind un spațiu de fantezie (filme, cărți, mass media, reverii, hobby-uri). Această proiecție crește distanța dintre corpul de energie și cel biologic.

2. Atrage agresori

Totul este energie și energiile au nevoie de alte energii pentru a supraviețui. Lumea este predatoare, ești fie prădător, fie victimă. Frica emite o vibrație care atrage inevitabil un agresor. În ultimă instanță, frica decide cine trăiește și cine nu. Este o lege dură și greu de acceptat pentru structura feminină.

3. Decide continuarea sau întreruperea unei călătorii

În momentele cheie ale vieții, frica hotărăște dacă o femeie își continuă sau nu drumul. La fiecare pas greșit apar frici care testează puterea personală. Dacă energia nu este suficientă, drumul și destinația se schimbă.

4. Separă fetițele de băieți, femeile de bărbați

Bărbații sunt mai vulnerabili la frica de necunoscut. Din această frică, simt nevoia să își demonstreze dominația. Femeile, prin energia uterului, au o legătură profundă cu necunoscutul și cu viața, nu simt aceeași nevoie de validare. Până la 7 ani, multe fetițe sunt mai curajoase și intuitive decât băieții, se conectează mai repede cu părinții și chiar sar în ajutorul lor.

5. Se atașează de vise

În vise frica se simte mai intens, pentru că suntem mereu singuri. În realitate, ea poate fi calmată de prezența celorlalți și de familiaritate, dar în vis rămâi față în față cu necunoscutul.

6. Este profesor

Frica este profesorul sever, dar corect. Împinge fetița să învețe din toate experiențele. Cunoașterea directă este singura armă care o diminuează.

Frica și panica

Cea mai nepotrivită reacție la frică este panica. Panica înseamnă predare și deschide poarta agresorului către corpul de energie. Chiar dacă nimeni nu poate pătrunde acest corp, atașarea permite manipularea sa.

Cum previi panica:

1. Luptă cu sursa fricii până la capăt: țipă, urla, fă gesturi neașteptate, acțiuni comice sau nebunești. Arată că nu te-ai predat.
2. Privește cu curiozitate sursa fricii: observă ce spune, ce face.
3. Centrează-te pe zona de mijloc a corpului și focalizează-te acolo (poți folosi și un cristal).

Copiii mici folosesc instinctiv curiozitatea ca apărare împotriva panicii.

Conștientizări

Un șarpe mușcă pentru că asta este natura lui, nu pentru că are ceva personal cu mine. La fel, natura fricii este să rănească. Dacă părinții mei trăiesc în frică, este firesc să mă rănească. Nu este nimic de iertat aici.

Însă Ego-ul nu renunță, el vrea să audă „iartă-ne”. Dacă părinții au „greșit”, Ego-ul se simte victimă. Ca victimă, scapă de responsabilitate. Dacă ar ierta, ar trebui să își asume viața fără țapi ispășitori.

De aceea Ego-ul nu iartă, chiar dacă i se cere. Frica menține această poveste și blochează renunțarea la suferință.

„Dar șarpele i-a zis femeii: Nu veți muri nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu știe că, atunci când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”

(Geneza 2:4)