(Cartea dr. Louann Brizendine - Creierul femeii)
Creierul femeii este pregătit să își asume comportamentul evolutiv care s-a dovedit de succes: crearea de legături și menținerea armoniei sociale. Spuneam în prima etapă că odată venite pe lume, bebelușii de sex feminin vor avea tendința să cerceteze chipurile și reacțiile emoționale ale celorlalți (pentru că vor avea pachetul cerebral corespunzător dedicat acestor funcții), ceea ce va deveni pentru ele un criteriu esențial pentru evaluarea realității.
Fetele vor putea citi mai ușor semnale pe chip, vor detecta mai multe nuanțe vocale, vor rezona mai ușor la gesturile de liniștire și își vor centra interacțiunile pe armonie încă de la cele mai fragede vârste.
Nu e de mirare, în acest sens, că fetele vor căuta mai degrabă compania fetelor, cel puțin până la pubertate, vor căuta jocuri centrate pe susținere, îngrijire, cooperare, vor participa la luarea deciziilor mai degrabă fără stres și conflicte pentru statut (rolul hormonilor în reglarea acestor predispoziții ar putea fi chiar mai mare decât al intervențiilor educaționale menite să cultive rolurile de gen – un exemplu în acest sens este situația în care unei fetițe îi este pus la dispoziție un camion de jucărie, copilul jucându-se cu acest camion ca și când ar fi o ființă cu nevoi de îngrijire, adică îl înfașă, îl leagănă și îi dă să mănânce).
Chiar dacă sunt mai puțin predispuse la violență, fetițele știu să își atingă scopul în situații potrivnice, dar ele nu caută să supună mediul prin agresiune sau provocare ci mai degrabă să creeze comunități, să orchestreze lumile în care trăiesc astfel încât ele să fie în centru (tocmai de aceea sunt mult mai sensibile în a fi ignorate sau excluse social).
Limitarea creierului infantil
Creierul copilului de până la 7 ani este incomplet dezvoltat, iar caracteristicile mentale specifice acestei vârste sunt: perspectiva limitată, absolutizarea, inflexibilitatea și cantitatea uriașă de frici.
Perspectiva limitată.
Un copil vede lumea și viața din jur doar prin prisma mediului în care crește. Experiența lui este legată de familie, de îngrijirea continuă pe care o primește (pe care o consideră firească și obligatorie) și de atenția pe care o obține manifestându-se în mod primal (țipând, plângând, văitându-se).
Absolutizarea.
Aceasta este o caracteristică a unui creier imatur. Copilul nu percepe nuanțe, nu înțelege ironii, nu vede manipulări și nici dublul sens al cuvintelor. El ia totul ca atare, exact așa cum aude sau vede. Ce spune mama este lege. Ce comentează orice altă persoană devine important. Când se supără, este foarte serios. Când se bucură, reacționează excesiv.
Inflexibilitatea.
Se observă în dorința copilului de a auzi aceeași poveste de sute de ori, cu aceleași cuvinte, același ton și în același mod. Orice mică schimbare, fie în structura camerei, fie în forma poveștilor sau în hainele adulților, îl neliniștește. Stabilitatea mediului și a acțiunilor celor din jur oferă creierului timp să se dezvolte, astfel încât să poată procesa treptat noutățile care apar în viața sa.
Frica.
Fricile sunt însoțitoarele copilăriei mici. Ele apar din nesiguranța cauzată de imaturitatea creierului și de complexitatea stimulilor cu care copilul se confruntă zi de zi. Intensitatea lor depinde de temperament, dar și de modul în care adulții răspund la provocările și dificultățile zilnice. Dacă mama este anxioasă și temătoare, cu o energie de nesiguranță și tremur interior, fetița va percepe acest lucru și va reacționa în același fel la tot ce se întâmplă.
Fetițele 1-7 ani
Ce-și dorește cel mai mult o fetiță, în primii ani de viață este:
- Să fie în centrul atenției părinților săi, mai ales să fie văzută și înțeleasă de mama ei
- Să primească aprobare pentru ceea ce face și cum se comportă și să-i fie validate eforturile
- Când este corectată, să fie cu blândețe și să înțeleagă unde are de lucrat, pentru a îmbunătăți situația.
- Să aibă ocupații interesante, pe care să le poată face direct, cu corpul ei, alături de părinți sau adulții în care are încredere (să participe în bucătărie, la curățenia casei, la cumpărături, la pregătiri de evenimente etc).
- Să simtă că prezența ei în familie, în casă, în lume este binevenită, acceptată și contează;
- Să o facă fericită pe mama ei
Important: fetița o simte pe mama ei, dincolo de cuvinte și gesturi. Îi simte energia, este acordată cu vibrațiile acesteia.
Dacă mama este supărată, nemulțumită, agitată sau nefericită, fetița simte toate aceste trăiri, fără să pună cuvinte/etichete pe ele. Le trăiește direct în corpul ei.
Când nu înțelege ce se întâmplă, se va comporta în diferite feluri pentru a-și ușura neplăcerea, suferința sau durerea.
